Vasko Popa – o frontieră poetică (eBook)

„O ilustrare elocventă a poziţiei pe care poetul Vasko Popa o ocupă, la ora actuală,  pe plan mondial, este faptul că Barack Obama, în campania sa electorală pentru preşedinţia SUA (pe care a şi câştigat-o), a afirmat, în 27 octombrie 2008, pe blogul Fundaţiei internaţionale Harriet, că poetul său preferat este Vasko Popa cu volumul Cutia mică, fiindcă Vasko Popa: ,,Este conştient şi responsabil de lumea în care trăieşte şi de propriul sine”. Nici John McCain nu s-a dus prea departe, preferându-l pe confratele lui Vasko şi, până la un punct, modelul său – Henri Michaux. Aceasta este partea bună şi frumoasă a lucrurilor, care se datorează celor doi stâlpi de susţinere internaţională a lui Vasko Popa, de aducere permanentă a poeziei lui Popa în spaţiul vast, universal, al limbii engleze: Anne Pennington, traducătoarea şi prietena familiei Popa (ale cărei traduceri, şi după moartea ei, sunt, în continuare publicate), dar mai ales Charles Simic, unul din poeţii americani de frunte, de origine sârbă (a emigrat în SUA la şaisprezece ani), câştigătorul Premiului Pulitzer în anul 1991, şi care n-a încetat nici o clipă să susţină destinul de poet universal al lui Vasko Popa. De cealaltă parte însă, politicul a jucat şi în cazul lui Popa, ca şi în cazul altor lideri, fie ei şi formatori de opinie poetică, un rol nefast…” (Liubiţa Raichici)

„Pe urmele carnajului din Kosovo, indiferent care sunt părerile opiniei publice despre politica adoptată acolo de Iugoslavia sau de Vest, în 1999, trebuie să constatăm că toate aceste manifestaţii au un stresant caracter „Wagnerian”. Unii se pot întreba de ce, din toata matricea iugoslavă, doar literatura sârbă, incluzând vedete precum Popa, s-a vândut în Vest, şi mai ales cea care exprimă un puternic sentiment naţionalist. Desigur, nimeni nu s-a deranjat să traducă versurile de dragoste ale suprarealiştilor sârbi. Şi este extrem de îndoielnic că versurile croate despre regele Tomislav din secolul al X-lea s-ar fi bucurat de o atât de mare atenţie din partea poeţilor şi cititorilor din Vest, şi cu atât mai puţin ar fi avut forţa să trezească entuziasmul lui Ocatvio Paz.” (fragment din carte)