Scrisoarea Tatălui meu (eBook)

„Le grand inconvénient des livres nouveaux, c’est qu’ils nous empêchent de lire les anciens”
(„Marele inconvenient al cărților noi este că ele ne împiedică să le citim pe cele vechi”)
Joseph Joubert (1754-1824)

Cum să scrii unui prieten din copilărie, pe care nu l-ai mai văzut de peste 40 de ani? Te întrebi: „Oare mai trăiește? Și dacă da, în ce hal a ajuns? Și, apoi, ce să-i scriu?” Cred că cea mai bună soluție ar fi să-i scriu, totuși, o scrisoare, dar pe care să nu i-o mai trimit.

Uciderea soției, pe care ai iubit-o mai mult decât orice pe lume, te torturează până la sfârșitul vieții. Ura împotriva asasinului te obsedează, chiar și după moartea lui. O ură, pe care o resimți și pentru copilul lui, chiar dacă acesta este sânge din sângele tău.

Căutarea în Occident a unui salariu, pe care nu-l poți avea în România, conduce la destrămarea familiei și la înstrăinarea capului ei. Bineînțeles, cu urmări tragice, câteodată, deși povestirea lor poate fi amuzantă.

„Ieri l‑am îngropat pe tatăl meu.
Venisem de la New York, împreună cu Shirley, ca să petrecem împreună cei 90 de ani ai lui, pe care trebuia să‑i împlinească poimâine.
Medicii mi‑au spus că ultimul infarct i‑a fost fatal.
– A mai avut şi altele? i‑am întrebat.
– Cel puţin trei, de când era sub controlul nostru.
– Adică?
– Acum… staţi puţin… da, acum opt ani.
– Nu mi‑a spus nimic. Deşi ne vedeam în fiecare an.” (fragment din carte)