„Mai presus de observațiile strălucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de situările pertinente, de siguranța tonului și ingeniozitatea cailor de abordare, ne ispitește În acest studiu figura spiritului creator Întrezărită de M.V. Buciu În atitudinea prozatorului față de dubla opresiune, a codului ideologic și a scriiturii, deopotrivă alienante. Cum autorul este, el însuși, prozator, teza manifestă un interes special pentru o anumită specie de luciditate creatoare care recunoaște sau cunoaște limitele scriiturii și îi alege conștient forma de alienare. Ea trădează admirația față de un destin exemplar și, poate, un vis de transvazare, fapt care și explică tensiunea participativă a frazelor.“ – Eugen Negrici.
„E un rezultat spectaculos al aplicării unui sistem unitar de interpretare, combinând în proporții adecvate teoria și analiza. (…) Noțiunile-cheie se potrivesc în broasca textului, deschis astfel interpretării Într-un mod expert, fără a utiliza șperaclul impresionismului.“ – Ion Simuț.
„Refuzându-și conformarea la tradițiile autohtone ale reveriei «impresioniste» în marginea textului și a re-citirii rând cu rând, În fața publicului, autorul a procedat În maniera unui universitar american: năzuință a randamentului maxim, redundanța minimă, «livrare» extrem-modernizată a demersului critic către utilizator, o atmosferă de document informatic, cu elaborare asistată de calculator. Abordarea e complet problematizată, iar cartea e contruita în sistem fagure: celulele, odată stabilite prin identificarea și delimitarea problemelor relevante, au fost umplute compact cu pasta informației și analizei.“ – Nicolae Bârna.
„Sunt sigur că Marian Victor Buciu va deveni, în următorii zece ani, autorul unei opere.“ – Mircea Ciobanu, 1993.
„Îmi place judecata Dvs., rapidă, adâncă, cu acces, aș zice instinctiv, la abstract.“ – Nicolae Breban.
„Subtil, rafinat, erudit, Marian Victor Buciu este probabil cel mai european critic din România.“ – Dumitru Țepeneag.
„BIOGRAFIA. Nu intru, scriind această carte, în viaţa criticului N. Manolescu. Nici nu-i calc pe urme. Unele nu-s pierdute. Ultima imagine de sine o lasă chiar acum, în interviul înregistrat în 24 septembrie 2009 de I. B. Lefter, în prezenţa aproape fantomatică a editorului Călin Vlasie. Subiectul, vreau să spun criticul septuagenar, este mereu vioi şi săritor, cu mintea, cu memoria, de la una la alta. „Anchetatorul” este binevoitor, puţin detaşat ideologic-generaţional. Deseori, „anchetatul” doar se preface a-l asculta. „Pupătură” – ca să vorbim într-un stil caragialesc-optzecist – continuă, la întâlnirea lor directă.” (fragment din carte)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.