Eseuri biblice (eBook)

Atunci când Iisus le spune ucenicilor, în Evanghelia după Matei, 5:14, enunțând „fericirile” (în Cuvântarea de pe munte) că „voi sunteți lumina lumii. O cetate situată pe un munte nu poate să rămână ascunsă”, accepțiunea e strict metaforică, la fel cum se întâmplă și în foarte cunoscuta scenă a Schimbării la față, tot în Mat. 17:2, unde se spune că „El s-a schimbat la față înaintea lor; fața lui a strălucit ca Soarele și hainele i s-au făcut albe ca lumina”. În Evanghelia după Marcu, mai aspră și – după cum știm – mai veche decât aceea a lui Matei, lumina are, de asemenea, o accepțiune metaforică, fiind asociată cunoașterii ezoterice pe care, prin credință, o vor dobândi creștinii, spre deosebire de celelalte neamuri, cărora le este rezervată doar o cunoaștere exoterică. (Ștefan Borbély)

„Să recurgem, pentru a preciza cadrul tematic al textului nostru de acum, la un pasaj clasic din Întâia Epistolă către Corinteni, în care Sf. Pavel spune: „…nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii.” (I Cor., 1: 25). Nebunia este un termen care îi place foarte mult lui Pavel: „Priviţi la chemarea voastră, fraţilor: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. / Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe înţelepţi. Şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă
de ruşine pe cele tari.” (Ibid., 1: 26‑27) Ceea ce sugerează în mod neîndoielnic pasajele citate este că Pavel interpretează creştinismul ca pe o împlinire „nebună” a Vechiului Testament, caracterizarea fiind departe de a sugera vreo nefericire terminologică sau vreo blasfemie.” (fragment din carte)