Simonetta Berlusconi. Călugărul Filippo Lippi şi călugăriţa Lucrezia Buti

În romanul lui D.R. Popescu, gestul hermeneutic păcătuieşte, dimpotrivă, prin exces de interpretare, efectul fiind însă acelaşi: frustrarea celui care doreşte să primească reţeta de folosinţă sau preparare odată cu bunul cumpărat. Erudiţia romancierului în materie de şcoli critice şi teoretice contemporane – în versiune parodică! – este remarcabilă, de natură să complexeze mulţi confraţi critici. Stilul cameleonic îşi apropie eclectismul caracteristic al practicii curente – altminteri strictă în privinţa teoriilor „canonizate” pentru a intra în alambicul teoriei literare postmoderne –, adoptând pe rând travestiuri, mai vechi sau de ultimă oră.
Maria-Ana Tupan

Dumitru Radu Popescu s-a născut în data de 19 august, 1935, în satul Păuşa, judeţul Bihor. Este prozator și dramaturg. Și-a făcut studiile la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj, abandonat în anul al III-lea de studiu, și Facultatea de Filologie a Universităţii Victor Babeş din Cluj. Între 1956 și 1969, DRP este redactor la revista Steaua din Cluj, apoi redactor-şef al revistei Tribuna din Cluj. (1969-1982) În 1982 prozatorul exercită funcția de redactor-şef al revistei Contemporanul, iar între anii 1981 și 1990 este preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 este membru titular al Academiei Române (corespondent, 1997). Din 2006, director general al Editurii Academiei Române şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial.

Opera (selectiv)
Povestiri: Fuga (1958), Umbrela de soare (1959), Fata de la miazăzi (1964), Somnul pământului (1965), Prea mic pentru un război aşa de mare (1969), Duios Anastasia trecea (1967), Leul albastru (1981)
Romane: Zilele săptămânii (1959), Vara oltenilor (1964), F (1969), Vânătoarea regală (1973), Cei doi din dreptul Ţebei (1973), O bere pentru calul meu (1974), Ploile de dincolo de vreme (1976), Împăratul norilor (1976), Viaţa şi opera lui Tiron B. I. Iepurele şchiop (1980), Viaţa şi opera lui Tiron B. II. Podul de gheaţă (1982), Dumnezeu în bucătărie (1994), Oraşul îngerilor (1985), Truman Capote şi Nicolae Ţic (1995), Paola şi Francesca şi al treisprezecelea apostol (1998), Săptămâna de miere (1999), Falca lui Cain (2006), Întoarcerea tatălui risipitor (2009)
Teatru: Aceşti îngeri trişti (1970), „9” (1973), Teatru (1974), Rezervaţia de pelicani (1983), Moara de pulbere (1989), Mireasa cu gene false (1994), Dragostea e ca şi o râie (1995), Cimitirul de trenuri (1996), B. Stocker şi Contele Dracula (2000), O batistă în Dunăre (2001), Anglia (2003), Cucul de fier (2004), Săptămâna cu o mie şi una de nopţi (2004), Ştefan cel Mare (2004), Domnul Fluture şi doamna Fluture (2004), Nopţile săptămânii (2005), Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen (2007), Diavolul aproximativ (2008), Epistola către Englezi (2009).

Scenarii de film: Un surâs în plină vară (1963, regia Geo Saizescu), Păcală (1964, regia Geo Saizescu), La porţile pământului (1965, regia Geo Saizescu), Balul de sâmbătă seara (1967, regia Geo Saizescu), Prea mic pentru un război atât de mare (1969, regia Radu Gabrea), Duios Anastasia trecea (1979, regia Alexandru Tatos), Zbor planat (1979, regia Lucian Mardare), Mireasa din tren (1980, regia Lucian Bratu), Căruţa cu mere (1982, regia George Cornea), Fructe de pădure (1983, regia Alexandru Tatos), Nelu (1985, regia I. Doroftei), Rochia albă de dantelă (1986, regia Dan Piţa), Pasărea paradisului (1988, regia I. Doroftei), Turnul din Pisa (2002, regia Şerban Marinescu), Triunghiul morţii (2004, regia Sergiu Nicolaescu), „15” (2007, regia Sergiu Nicolaescu).
Poeme: Câinele de fosfor (1981)

Traduceri: Ploaia albă (Moscova, 1964), Ploaia albă (Kiev, 1967), Ploaia albă (Vilnius, 1968), Visul (Paris, Théatre d’Orsay, compania Renaud-Barrault, 1968), Pisica în noaptea Anului Nou (Beijing, 1971), Ploaia albă (Praga, 1974), Pădurea cu pupeze (Tokio, 1980), Scrieri (Moscova, 1984), Piticul din grădina de vară, Aceşti îngeri trişti, Cezar, măscăriciul piraţilor, Lapte de pasăre (Moscova, 1988), Paznicul de la depozitul de nisip (Los Angeles, 1996), Piticul din grădina de vară (Estonia, 1996), Baladă pentru nouă cerbi (Novi Sad, 1995), Studiul osteologic al unul schelet de cal dintr-un mormânt avar din Transilvania (Budapesta, 1996), Paznicul de la depozitul de nisip, Robespierre şi regele (Paris, 2004), Ca frunza dudului din rai, Paznicul de la depozitul de nisip, Cezar, măscăriciul piraţilor (Suedia, 2005), Dor (Praga, 1966; Budapesta, 1967), Duios Anastasia trecea (India 1976; Italia, Polonia, 1977; Moscova, Belgrad 1988), Vânătoarea regală (America, Londra, Polonia, Macedonia. A mai fost tradus în maghiară, germană, suedeză), Cei doi din dreptul Ţebei (tradus în maghiară, germană – Berlin, 1973).
Eseuri: Virgule, Galaxia Grama, Complexul Ofeliei, Actori la curtea prinţului Hamlet, Dudul lui Shakespeare, Puşca lui Caragiale.

Premii: Premiul Cinematografiei pentru cel mai bun scenariu (1964), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1964, 1969, 1974, 1977, 1980), Premiul Academiei Române (1970).

„Anterior Renaşterii, individul trăieşte într‑un timp linear, privind epoca sa ca ultima etapă a unui curs istoric fie descendent, care are la origini un mit al căderii – din vârsta de aur, din Eden, din perfecţiunea Pleromei (hermeticii, gnosticii), din plenitudinea metafizică a Intelectului divin sau a Ideilor (Aristotel, Platon), fie ascendent, urcând prin generaţii inspirate de arhetipul prometeic către forme Progresive de civilizaţie. Omul Renaşterii însă devine conştient de existenţa discontinuităţii istorice, a rupturii, mai ales, epistemologice, cu trecutul. De întunecatul Ev Mediu se desprinde printr‑o revoltă antidogmatică, iar antichitatea, supusă examenului antic, este preluată ca model. Modelul realizează sincronizarea cu spiritul altor vremuri printr‑un factor terţ.” (fragment din carte)