„Traversând atâtea decenii, poezia lui Emil Brumaru rămâne aceeași, fără a fi și previzibilă. Încălcând convențiile, etalând cu vizibilă plăcere teme tabu ale literaturii noastre, privind cu melancolie realitatea sub fustă, Emil Brumaru este, nu încape îndoiala, unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii noastre.”
Bogdan Crețu
„«Dulcele» constituie permanenta ispită a poetului hedonist, care trăiește, regesc parazit, în bulion, în latrine cu hârtii murdare, în perne lacatante și asemenea cocorilor zburătoare, în rangurile condimentelor peste vastele întinderi de lene calmă. Brillat-Savarin a intrat în veştmântul verbal al lui Brummel, pentru ca litera să-i fie docilă printre arome și neprihănire, pentru ca imaginile să-i facă temenele. Totul e aici senzual, moale, domestic de îngerește catifelat, simțul gustativ și simțul tactil fiind suav exacerbate.”
I. Negoițescu
„Elegie
O, vechi şi dragi bucătării de vară.
Simt iar în gură gust suav de‑amiază
Şi în tristeţea care mă‑nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Peşti groşi ce‑au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstraţi în zeama lor o noapte
Spre o delicateţe infinită,
Ciuperci cît canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu‑şi cască,
Aluaturi tapisate, crescînd grele
Într‑o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, şunci gingaşe
Cînd sufletu‑n muştar vrea să se culce,
Şi‑n ceainice vădindu‑şi eminenţa
Prin fast de irizări şi toarte fine
Ceaiuri scăzute pînă la esenţa
Trandafirie‑a lucrului în sine!” (fragment din carte)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.