Un roman închegat în jurul unei dramatice existențe umane. Aflată într-o închisoare italiană, pentru o crimă ipotetică, o tânără de etnie romă, Mianda, își rememorează trecutul dintr-o dublă perspectivă: realistă, parcurgând evenimente din copilărie, adolescență și tinerețe, și mitică, reconstituind mituri, eresuri, care prefigurează un destin tragic. Un trecut fără istorie și un viitor incert sunt coordonatele vieții eroinei, personaj exponențial pentru exotica etnie a romilor. Originară din Câmpia Olteniei – comunitatea de romi trăiește, simbolic, între un mare oraș și un sat minuscul – și orfană, Mianda ajunge într-un centru de școlarizare de lângă București, unde nu rămâne, tentată fiind de mirajul Capitalei, atât de diferită de mediul în care crescuse. Finalul deschis al romanului lasă să se întrevadă o rază de speranță, la rejudecarea procesului, tânăra sperând că își va dovedi nevinovăția.
„Am început să plâng în fiecare noapte. De cum se dă stingerea, mă ghemuiesc în patul meu jegos, îmi vâr capul în pernă şi mă gândesc la Antonio. Presimt că n‑am să‑l mai văd niciodată. Am s‑o mierlesc între aceşti pereţi reci de celulă romană, vegheată probabil de câteva deţinute îmbătrânite, femei drogate, şi o muiere nebună care şi‑a ucis bărbatul, preot, numai pentru bănuiala că se încurcase cu o cucoană evlavioasă, cu vreo zece ani mai mică decât el.” (fragment din carte)
Carte premiată de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Craiova
Premiul de excelență pe anul 2016 – domnului Florin Logreșteanu
pentru romanul Negru profund, noian de negru,
Editura Ideea Europeană, București, 2016
Oana Băluică –
Oana Băluică: Rememorare şi înţelegere
Decelabil, încă din titlul bacovian, vidul existenţial este numitorul comun al personajului principal şi al istoriei unei întregi etnii din ultimul roman semnat de Florin Logreşteanu – Negru profund, noian de negru (Ideea Europeană, 2016). Cu o ambiguitate ce trădează dubla intenţie (aceea de a prezenta dezolarea simptomatică şi, în acelaşi timp de a particulariza aspectul identitar), semantica adjectivului cromatic devine, în roman, un aspect deosebit de important în reliefarea unui destin ce se lasă cunoscut prin intermediul rememorării, meditaţiei şi care poartă amprenta încercării de a înţelege, prin decantarea impresiilor şi anxietatea anticipării. Protagonista, Mianda – o tânără de etnie romă, încarcerată în Italia încearcă să desluşească firul evenimentelor care au adus-o în situaţia în care se regăseşte şi, prin intermediul acestui fir narativ, lectorul se poate confrunta, ipotetic vorbind, cu toate clişeele, prejudecăţile, izbucnirile rasiste şi tragismul ce reprezintă o parte integrantă a vieţii Miandei. Mai mult decât atât, acest parcurs are şi o funcţie mai complexă, aceea de a evidenţia modul în care o anumită minoritate se confruntă cu percepţia majoritară, ca agent al alterităţii şi ca emblemă a „ţapului ispăşitor”, ce se converteşte, de cele mai multe ori, într-un responsabil imaginar, chiar şi atunci când nu este cazul. Interesat în mod special (cum reiese, de altfel, şi din alte romane ale sale – Inseparabili, 1995 sau Puzzle, 2013) de raportul care se stabileşte, pe de-o parte, între individ şi istorie, pe de altă parte, între individ şi societate, Florin Logreşteanu realizează şi în Negru profund… o frescă a peisajului contemporan, dominat de intoleranţă, judecăţi superficiale şi o insuficientă disponibilitate emoţională, o empatie redusă faţă de membrii mai puţin favorizaţi ai societăţii.
https://goo.gl/Jw1VQ8