Drumuri în India

Din contactul cu India izvorăsc impresii vii şi gânduri asupra panteismului acestui subcontinent, al respectului pentu viaţă, de orice formă şi specie ar fi, al adevăratei şi marii compasiuni universale, în locul mitului antropocentric moştenit din religiile deşerturilor aride ale Orientului Mijlociu, „Noul Ierusalim” al crezului nostru se realizează în India, în prezent, fără înfricoşetoare apocalipsuri şi judecăţi viitoare.

Din contactul cu India impresionează marea asemănare dintre cugetarea vechii Elade, a lui Pitagora, Platon, şi India religiei Vedelor şi Upanişadelor, culminată în Jainism şi Budismul compasiunii universale pentru toate vieţuitoarele, de care în lumina unor scrieri descoperite în epoca contemporană – rusul Notovitch etc. – ar fi fost aproape Iisus. Afinităţile româno-indiene au atras atenţia unor mari spirite, legăturile noastre de suflet cu India merg la Mihai Eminescu, iar vechea noastră literatură exprimă legături mult mai vechi, dovedind rolul nostru de punte cu Eurasia. (Emil Rațiu)

„Cartea „Drumuri în India” descrie patru călătorii în subcontinentul indian, între anii 1981 şi 2014; distanţa în timp dintre prima şi ultima călătorie reflectând şi imaginile diferite ale Indiei, începând cu marea schimbare de la „porţile de intrare”, respectiv aeroporturile din Chennay şi New Delhi în secolul XXI, faţă de imaginea modestă din 1981. La o asemănare aproape fără diferenţe cu Occidentul în tehnologie, autorul cercetează însă spiritul, sufletul profund al Indiei, faţă de care modernitatea apare ca o faţă epidermică, un simplu joc de măşti, un incident de parcurs al unei civilizaţii occidentale fără temelie şi viitor, o „farsă” a zeului Indra, zeu glumeţ, un „păcălici”, după cum scrie Ramon Panikkar, pentru a inocula lumii, prin entropia, dezastrul moral şi ecologic produs de Occident, medicamentul salvator, cu care, prin forţa, tradiţia vie şi populaţia sa de peste un miliard de oameni, India poate salva restul lumii.” (fragment din carte)